Winter Sleep

Winter Sleep, iarna ca anotimp al meditaţiei

292

Începând cu 16 ianuarie, filmul lui Nuri Bilge Ceylan rulează şi în cinematografele din România, propulsat probabil de cele două premii câştigate la Cannes, Palme d`Or şi FIPRESCI.

Din păcate, Winter Sleep nu a primit nominalizarea la Oscar pe care cred că o merita pentru că în opinia mea e mai bun decât Ida. 

Titlul filmului creează confuzie pentru că nu se referă la faptul că cineva rămâne prizonier într-un loc anume, din cauza condiţiilor meteo, aşa cum ni se sugerează pe anumite site-uri româneşti. 

Dacă am insista pe această temă am realiza că singurul impediment în calea libertăţii de circulaţie e lipsa de perspective clădită pe sărăcia şi inexistenţa locurilor de muncă din întreaga zonă. 

Oamenii sunt nevoiţi să caute resurse interioare pentru a supravieţui unor condiţii de trai ostile. Singurul care îşi permite luxul de evada din cotidian e Aydin, proprietarul unei pensiuni turistice şi posesorul unor proprietăţi în zonă, însă şi acesta e prizonierul propriilor limitări izvorâte dintr-un set de valori personale, extrem de rigide.

Provenit dintr-o familie înstărită care i-a asigurat o educaţie superioară acesta condamnă orice fiinţă din jurul lui care nu se raliază propriilor convingeri şi prejudecăţi.

Iarna este un anotimp al meditaţiei. Aydin are posibilitatea să plece la Istanbul, însă alege să rămână pentru a îşi da seama cine este şi pentru a îşi reclădi relaţia cu cei apropiaţi.

Chiar dacă îşi impune să pară echilibrat sau echidistant cu cei din jur, aerul de superioritate îi umileşte pe aceştia.

Căsătoria lui cu tânăra Nihal nu e tocmai cea pe care şi-o doreşte. Tocmai din motivele enumerate mai sus, Aydin ridică o barieră solidă între el şi soţia sa, aproape imposibil de spart.

Aceasta se simte golită de energie şi fără perspective. Chiar dacă e lăsată de soţ să plece, personalitatea şi încrederea în ea e distrusă şi e foarte greu de reconstruit. Alege astfel să rămână.

Poate fi comparată cu acel cal sălbatic prins de pe câmp înainte de a veni iarna, separat de familie, ţinut captiv o perioadă şi apoi eliberat în plină iarnă, datorită unei mustrări de conştiinţă a lui Aydin.

Filmul durează aproape trei ore şi jumătate însă nu m-a plictisit. Chiar dacă drama interioară a celor implicaţi nu iese la suprafaţă prin scene de o violenţă fizică ce ar putea captiva spectatorul, aceasta „respiră” din dialoguri, inteligent scrise de scenarişti, printre care se află şi regizorul.

An: 2014 IMDb: 8,6 Regia: Nuri Bilge Ceylan Cu: Haluk Bilginer, Melisa Sozer, Nejat Isler Gen: dramă Durată: 196 de minute Limbă: turcă




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *